
Casa memorială Emil Racoviţă
Casa memorială Emil Racoviță este un muzeu memorial înființat în casa în care s-a născut și a trăit omul de știință Emil Racoviță (1868-1947) în satul Emil Racoviță din comuna Dănești (județul Vaslui), aflat la 45 km nord de Vaslui, pe DN 24.
Conacul Emil Racoviță se află pe Lista monumentelor istorice din județul Vaslui din anul 2004, având codul VS-II-a-B-06795 și fiind format din 4 obiective:
-
Corpul Vechi – datând din sec. al XIX-lea și având codul VS-II-m-B-06795.01;
-
Corpul Nou – datând de la începutul sec. al XX-lea și având codul VS-II-m-B-06795.02;
-
Ruinele beciurilor – datând din sec. al XIX-lea și având codul VS-II-m-B-06795.03;
-
Parcul cu arbori seculari – aflat în partea de est a satului, datând din sec. al XIX-lea și având codul VS-II-m-B-06795.04.


Emil Racovita (1868-1947) a fost savant, explorator, speolog si biolog roman, considerat fondatorul biospeologiei (studiul faunei din subteran - pesteri si panze freatice de apa).
Casa memoriala cuprinde obiecte legate de copilaria savantului, fotocopii, facsimile, colectii memoriale privind viata si activitatea acad.
Cu prilejul implinirii a 120 de ani de la nasterea lui Emil Racovita, in 1988, Muzeul Judetean a reorganizat expozitia de baza a Casei memoriale abordand o tematica structurata pe trei segmente: viata si activitatea sa (1868-1947); participarea la expeditia antarctica (1897-1899); Emil Racovita – fondatorul biospeologiei (1900-1947).
Interiorul impresioneaza prin bogatia materialului fotografic care dovedeste existenta stravechii familii a Racovitestilor, biblioteca, obiectele personale ale savantului: trusa de calatorie, harti cu traseul expeditiei, desene, diapozitive, note si comentarii din presa vremii, numeroase fotografii.
Ca urmare a activitatii sale stiintifice, Emil Racovita a fost ales membru al Societatii de Speologie din Paris, membru al Societatilor de zoologie din Londra si Bruxelles, membru al Academiei Române.
Casa Memorială Elena Cuza
A supravieţuit atacurilor unor soldaţi ruşi, furiei ţăranilor care s-au răsculat în 1907 şi naţionalizării comuniste. Conacul Rosetti Solescu, devenit mai târziu Casa Memorială Elena Cuza
Conacul Rosetti-Solescu dateaza din secolul al XIX-lea si a fost construit de familia Rosetti, descendenta din marea familie boiereasca Ruset (Roset). Renumele familiei se leaga de viata politica si culturala a tarii, in care s-au membri ei s-ai facut remarcati. Cea mai importanta personalitate ramane Doamna Elena Cuza, sotia domnitorului Alexandru Ioan Cuza.
Casa Rosetti-Solescu este o cladire reprezentativa pentru arhitectura moldoveneasca si romaneasca, in general, de la inceput de secol XIX (cca. 1827). Arhitectura imbina elemente traditionale cu cele ale stilului
neoclasic, predominant in Europa acelor vremuri. Are trei nivele (demisol, parter si etaj), incaperile fiind grupate in jurul unui hol central, din care intra in oricare dintre camere prin intermediul culoarelor. Exista de asemenea o scara interioara de lemn cu balustrada sculptata. Fatadele sunt decorate cu elemente neoclasice: fronton, colonete, pilastri, casetoane, ferestre rectangulare si in arc in plin cintru, profile simple mediane. Monumentul a fost nationalizat in 1949 si a servit ca scoala si sediu al unor unitati agricole, degradandu-se in timp. In urma cutremurelor din 1986 si 1990 a suferit grave avarii, mai ales la zidaria exterioara, acoperis si terase. In prezent monumentul se afla in faza avansata de degradare.





In apropierea conacului se situeaza biserica de curte "Adormirea Maicii Domnului", ctitorie a Ecaterinei Rosetti (vaduva postelnicului Iordachi Rosetti Solescu) si urmasii ei, intre anii 1859-1860 . Lacasul are un plan de nava dreptunghiulara, cu absida altarului semicirculara, turn-clopotnita pe pronaos, intrare dinspre vest. Fatadele sunt decorate cu elemente neoclasice In pronaosul bisericii, pe latura de sud, se afla lespedea funerara a postelnicului Gheorghe (Iordachi) Rosetti si a mamei sale Catrina Gavrilita Catargi, decedati la 10 ianuarie 1846. Biserica a functionat ca paraclis al curtii boieresti pana in anul 1893, dupa care a fost donata comunitatii locale. In curtea bisericii se gasesc mormintele Doamnei Elena Cuza (17 iunie 1825 - 2 aprilie 1909), a mamei sale Ecaterina Rosetti (1800 - 1869), a lui Gheorghe Rosetti (1853-1916) si al sotiei sale Olga Rosetti (1853 - 1924).